Dar ce se întâmplă atunci când oamenii care au creat ani la rând filme horror ajung să spună că au trăit experiențe pe care nu le mai pot explica prin scenariu, regie sau efecte speciale?
Când casa devine decorul unei povești pe care nu ai ales să o scrii?
Când camera de filmat nu mai surprinde doar ficțiune, ci devine martorul unei schimbări interioare?